Flying to Dublin

Mi-am luat poezia şi visele şi am tras câteva uşi după mine.
Necesare pentru plecările care au început să aibă bătăi de inimă.
Din cele patru ore de zbor, de frig şi smog, doar minutele în care mă simt păpădie îmi plac, adică la zece mii de metri deasupra pământului.

http://www.agentiadecarte.ro/2011/08/florina-zaharia-si-peter-sragher-vor-avea-lecturi-publice-in-irlanda/

Mi-a trecut prin cap că de la înălţimea aceea tot ce era dincolo de mine pornea de la mine: textura rochiei se confunda cu aerul, pielea cu apa, părul cu arborii, iar spatele cu substanţa tuturor coşmarurilor. Toate din urmă ajungând într-un gunoi de frică.
Şi cu privirea inventam fire de lumină care gâdilau pielea cea mai fină. Şi tot aşa...

bună dimineaţa de pe acoperişul mării