Mi-a trecut prin cap că de la înălţimea aceea tot ce era dincolo de mine pornea de la mine: textura rochiei se confunda cu aerul, pielea cu apa, părul cu arborii, iar spatele cu substanţa tuturor coşmarurilor. Toate din urmă ajungând într-un gunoi de frică.
Şi cu privirea inventam fire de lumină care gâdilau pielea cea mai fină. Şi tot aşa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu