INTERVIU

http://zeceintop.ro/10-pentru-florina-zaharia/

Ziua Culturii Naţionale la Galaţi

Decor Caragiale la Premiile Revistei Dunarea de Jos

patul meu oniric

la multi ani!

cineva a fotografiat

„Obiecte de inventar”, cartea lui Corneliu Antoniu (Viaţa Liberă)

florina si andrei, premii usr pentru poezie (filiala sud est)

cArtEsentele si instalatiile

Lansare cArtESENTE 4

Joi, 15 decembrie 2011, ora 12.00 la Mansardă lansăm volumul 4 din cArtESENŢE: "Obiecte de inventar", autor Corneliu Antoniu. De asemenea, vor fi expuse şi instalaţiile care au însoţit primele trei volume. Sunt invitaţi toţi autorii de cArtESENŢE de până acum şi nu numai.
Vă aştept!

Discutii DECULT cu Ion Tomescu (preşedinte APLER), Lucia Ovezea (preşedinte FEDCR) şi Dan Mircea Cipariu (preşedinte EuroCulturArt şi Agenţia de carte).

Galele APLER

Scriitorul AUGUSTIN BUZURA, unul dintre invitatii de onoare din acest an,
alături de cherie-cherie, Dan Mircea Cipariu.

prima zi de apler

Galele APLER 2011

De mâine până duminică, la Câmpina se va desfăşura a XIII-a ediţie a Galelor Apler.
Pe lângă premiile care se vor acorda vineri seara, vom mai avea o dezbatere despre "Criza mondială si industria editorială din România". Dar şi întâlnirea DECULT - proiect realizat de FEDCR din Fonduri Europene. Obiective generale si specifice în domeniul editorial din România.
Voi lăsa un zâmbet nu numai pe aerul tare şi smogul de Câmpina, ci şi în întâlnirea cu cherie-cherie şi andra scafandra.

cititul

Cititul mă ia cu el, cu o forţă atât de interioară încât am impresia că totul porneşte de la mine, nu de la el. Şi rămâne în el ceva din mine, un parcurs sclipitor şi înălţător ca un săniuş scheletic pe care cresc tristeţi sfâşietoare şi singurătăţi personale.
Cititul mă umple de parcă golul n-ar fi existat vreodată şi toate pânzele freatice şi negre ale realităţii au trecut subit într-o pastă umană a posibilului.
Cititul e o tăcere foarte interioară a cuvintelor. Uneori a mea şi numai a mea.

Cadouri de ceaţă

Azi, în timp ce vreo treizecişiceva de florine intrau definitiv în ceaţă, florina rămasă pe dinafara visului s-a bucurat de soare şi mare, sms-uri şi alte e-felicitari, dar mai ales
şi-a trăit cu drag avanpremiera la „Saltimbanco” lui Cirque du Soleil (hihi! vezi foto), din februarie 2012 (mai multe fotografii in albumul de pe facebook).
Multumesc!

Notă: Scuze celor care au sunat şi florina n-a răspuns. Marea nu avea semnal!

soldăţei de galaţi şi tancuriaşe

florinsomniile

Mersul pe întuneric prin casă alunecând doar pe beculeţele standby-urilor de la laptop sau TV e ca o furişare din toate florinsomniile. Poate ţine şi de bucuria de a pipăi în noapte caiete abandonate sau foile-ciot din care mai adie câte-un scâncet de frază.
În întuneric mirosurile sunt foarte clare. Puternice. Sunt ca o lumină intrată deja în obiecte şi te arde direct sub ochi. Tot mirosul oboselilor se adună în cearcăne şi se face pernuţă în obraz şi-ţi vine să iei un ciocan de spart parfumul acesta infinit.
Vocile de jucărie pe care le auzi să fie şi ele din parfum şi să treci prin ele, afară din întuneric.

Corporaşul

Zilele se întind în afara oraşului, într-un nicăieri personal, dar eu pe margine mă uit
şi- acolo şi-acolo. Să ies sau să intru.
Scrisul e tăcut, prea mort pentru mine, nu vorbim aproape deloc. Când ne mai ţinem în braţe totul e asurzitor şi rămânem acolo, în zgomotul enorm al timpului. De frică, înghit repede toate sunetele care mai apar şi corpul meu seamănă din ce în ce mai mult cu o scenă neagră invadată de microfonii şi cabluri. De trupe, dansatori şi lumini.
Un oraş mut se tricotează din săptămâni viitoare. Şi o bucurie intensă stă să doboare pieliţa scrisului.

„De tine nu poţi scăpa”

„Oameni, bestii şi animale” la Palatul Navigaţiei mâine, de la orele 11.00.
Dublu eveniment organizat de Dana Potorac, directorul Editurii Homer: expoziţie de grafică dar şi lansare de carte: un dialog savuros şi „de pus pe gânduri” între Dana Potorac şi Nicolae Săftoiu (invitat, cel care în anii 1991 – 2000 a realizat grafica pentru bancnotele româneşti), intitulat „De tine nu poţi scăpa”. Ce povesteşte despre pasiunile şi dragostea de-o viaţă, dar şi despre cum „cea mai mare multumire a sa ar fi faptul că e mereu nemulţumit” şi cum mâna care scrie sau spune o ia mereu înaintea gândurilor, vom afla mâine din cartea domniei sale pe care o va prezenta în sala mare a Palatului Navigaţiei.
See you there!

Neantă

O zi în care tot ce se mişcă e o pudră. Oamenii, obiectele, chiar şi liniştea. Chiar şi zgomotul. Gri şi greu atârnă ca două codiţe de pletele dimineţii. Port câteva caiete după mine aşa cum târăsc şi scrisul, doar că în buzunare separate.
Ca hăurile. Nu se întâlnesc în mine aceste cutiuţe cu foi şi cu gânduri, probabil locul e prea adânc, prăpastia e peste tot şi nu poate fi sesizată.

frunzoraşul

Dintr-un corp curg frunze şi dâra lui de miros şi descompunere s-a împrăştiat pe asfalt, printre maşini şi semafoare. Claxoanele ridică frunzele la înălţimea rochiilor şi rochiile la înălţimea privirilor. Din alt corp se dezlipeşte o piele care vrea să se plimbe sau să se amestece cu frunzele. Sau poate vrea să-şi piardă minţile.
Apoi am simţit un corp prin care curgeau frunzele în linişte, fără vuiet, fără culoare şi fără miros.

pBook sau eBook?

Miha Kovac (foto mijloc), editor la Mladinska Knjiga şi profesor la Departamentul Biblioteci, Ştiinţa Informaţiei şi studii de carte al Universităţii din Liubliana, Slovenia, ne-a arătat azi drumul de la căruţă la avion, de la scrisoare la mail şi de la carte tipărită la ebook. Un lector destul de poet pentru că a reuşit să-mi tulbure stările plimbându-mă prin „content in the cloud”, „vanilla book” şi noul Mook. Super!
„Când citesc o carte tipărită sunt singur cu textul” ne-a spus Mihael Kovac, pe când o carte electronică e share-uită în acelaşi timp şi altor milioane de priviri.
So: simţim hârtia şi mirosul ei sau atingerile fine ale unui ecran?

Revoluţia e-book

De azi până sâmbătă, sunt la conferinţă „e-book” în Bucureşti, Rin Grand Hotel.
Deja ştiu cum vor arăta Trăirile mele electronice: cu palmele tipărite şi degete atât de digitale încât înţepăturile noului stylus (creion special) sunt adevărate zboruri în interiorul cuvântului. Hi-ha!

my letter to the world

Dezamăgiri

Doamne, cum mai stă trupul foarte închis în mine!
De câteva zile n-a mai vrut să iasă.
Iar cei din jurul meu se cred foarte singuri.

Flowrina by Ireland (click foto)



După aproximativ 36 de ore de nesomn, după o noapte petrecută pe Dublin International Airport-ul ca o foarfecă, textul meu parcă e brusc mai gol şi mai rupt decât altele.
De-atâta oboseală, cuvintele au început să crească în jos, în mine, pentru că nu le-am spus când trebuia. De aceea încerc un mic sumar by Ireland unde s-au întâmplat atât de multe într-un timp atât de scurt: of course am băut Guiness, am mâncat supă de coriandru cu miere de albine (too sweet) şi batoane de ciocolată Butlers, am zâmbit într-o ambasadă în care toată lumea era primitoare şi foarte dornică de a asculta poezie, am făcut poze cu Ambasadorul României în Dublin, Iulian Buga, m-am prostit cu Peter în accente englezeşti şi irlandeze ca ale Lissei Oliver care a vorbit despre noi impecabil şi ameţitor, fără cea mai mică eroare, şi ne-am sincronizat cuvintele în română-engleză, m-am chinuit să pronunţ cel mai lung nume al unei localităţi din Irlanda (Muckanaghederdanhaulia), am mâncat pâine de toate culorile care mi se părea foarte wet, am luat cina cu Helen în restaurante preţioase, prânzul cu Sean and Connor, breakfastul alone or with Peter, am stat într-un hotel cu fantome pe Parnell Square, Dublin 1 (St. George Castle Hotel), am vizitat împreună cu Conner, Trinity College unde m-am lăsat hipnotizată de The Book of Kells (Irish: Leabhar Cheanannais), am dat o tură de shoppinguială pe cea mai renumită stradă (Henry Street), unde am primit bucuroasă câteva “I like your shoes-uri” pentru pantofii mei cu gărgăriţe, am vizitat Irish Writers Union după ce am stat întinsă în Remembrance Garden oglindindu-mă în apa dintr-o cruce, odată cu cerul.
Apoi am repetat cu Peter pentru cea de-a doua lectură de la Arts Club.
Like a good driver, am fost bulversată de Look right and Look left şi de mersul invers pe stradă, am mâncat Paste Linguini cu tulpini de flori, mirosul lor era incredibil, am gustat şi din el. Am realizat încă o dată faptul că bătăile inimii nu mai depind de tine, ci tu de ele.

Flying to Dublin

Mi-am luat poezia şi visele şi am tras câteva uşi după mine.
Necesare pentru plecările care au început să aibă bătăi de inimă.
Din cele patru ore de zbor, de frig şi smog, doar minutele în care mă simt păpădie îmi plac, adică la zece mii de metri deasupra pământului.

http://www.agentiadecarte.ro/2011/08/florina-zaharia-si-peter-sragher-vor-avea-lecturi-publice-in-irlanda/

septembrie, fluturi

Am crezut că toate pornesc de la dezordinea mea interioară, că realitatea a găsit pentru mine o lume plutitoare în care orice concediu (cutremur) al simţurilor declanşează imaginaţia şi scrisul în toată puterea lui. N-am mai văzut de mult timp atâţia fluturi în septembrie, în târcoale diafane deasupra piscinei, pe deasupra pielii şi a unghiilor albastre. Am împărţit cu ei portocalele şi ceaiul, dar mai ales plutirea într-o pastă poetică de mânjit lumi.

magic

Singuri în roată, deasupra şi dedesubt, marea lăptoasă se răstoarnă plictisită în nisip sau în cer, neterminată, adăugându-se întruna între tine şi lume.
Gândurile intră automat în cuvinte. Intri şi tu odată cu ele şi rătăceşti şi chiar dacă eşti prin ele, parcă nu mai sunt ale tale. Devii martor absent şi îndepărtat atingând din când în când pielea sonoră a literelor, plexul lor solar ca pe ceva magic şi fermecat. Şi-n acest timp îţi pui repede o dorinţă strângând ochii şi pumnii. Şi dorinţele se împlinesc.

subteraneua

A intrat soarele în mine ca într-o sacoşă de burete. Pielea s-a deschis, s-a autoretras lăsând loc, tot mai mult loc. A intrat soarele şi în os, într-o subterană a corpului, în armata de globule albe, roşii şi albastre. Mi-am imaginat că acum soarele atinge fiecare interior de organ sau cuvânt doar ca să-l izbucnească, să facă legătura între mine şi destrămarea mea.

Mi-a trecut prin cap că de la înălţimea aceea tot ce era dincolo de mine pornea de la mine: textura rochiei se confunda cu aerul, pielea cu apa, părul cu arborii, iar spatele cu substanţa tuturor coşmarurilor. Toate din urmă ajungând într-un gunoi de frică.
Şi cu privirea inventam fire de lumină care gâdilau pielea cea mai fină. Şi tot aşa...

încă acolo, în aceeaşi lume

sunshine

Cu cât eşti mai aproape de cer, cu atât simţi că nu mai e deasupra, că s-au deschis toate matrioşcile orizontului.
Mă lipesc de un şezlongnor şi în legănarea lui sunt mii de cuvinte.