sâmbătă, 12 februarie 2011

azi marea era înăuntră (pe-afară nu se mai vedea)


4 comentarii:

  1. frumoasa metafora a inghetului. stii ca inauntru e cel mai acasa loc posibil? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.youtube.com/watch?v=ul9OTShQ_rc lumea e o mare de un albastru atit de orizontal.. Pasii din ginduri ramin putin pe nisipurile timpului.. O declaratie de iubire, acum, e la fel de albastra, cumva..Pentru ca, seamana cu cea din epoca de aur, a amintirilor..
    Vezi, marea seamana cu celelalte mari, care au fost, in noi, intotdeauna..
    Am iubit nuantzele atit de infinite ale idealurilor, nu? Ca sa ne imprumutam de la ele un timp, pe care, asa de mult l-am vrut al nostru..

    RăspundețiȘtergere
  3. Imaginile trecutului au culorile neschimbate..Si aromele primelor saruturi pasionale..Au viata efervescenta a senzatiilor traite pentru prima oara..Au fiinta noastra profunda, deschisa spre un infinit atit de posibil..

    RăspundețiȘtergere
  4. Ochi, chip, trup, trairi senzuale..Forme de statui miscatoare, mimici, gesturi imbietoare..Culori pictate pe masti transparente, sub care se vede atit de autentic, sufletul cel cautator..Curbe dezvaluite printre atitea lumini si umbre difuze..Suflete care sesizeaza senzatii..
    Printre rinduri cu forme schimbatoare, euri sensibile, atit de doritoare de sinceritate si vis..
    Cine ne viseaza visurile, inca?..

    RăspundețiȘtergere