şi ştiu că sunt singură
că nici plânsul mare nu mai poate veni la mine
atât de baricadată
atât de mulţi paşi s-au făcut
ca firele împletind prăpastia.
între mine şi rochia mea e o prăpastie, între mine şi mama e o altă prăpastie, între mine şi mâna mea sunt multe prăpăstii, e un curcubeu de hăuri şi degete pe care fac echilibristică în fiecare zi.
ştiu că sunt singură încât frigul sună, fluieră şi cântă, umple prăpastia.
şi florina cade pe jos ca hârtiile la coş.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
..a fi singura inseamna si a fi libera....
RăspundețiȘtergeredin cartile tale am inteles ca pentru fiecare dintre noi exista o singura persoana care ne poate face sa ne simtim liberi...restul doar ne inghesuie cu micile..sau marile lor personalitati...
in lipsa perechii, singura forma de libertate , aproape reala , este sa fii singura...
am spus aproape reala pentru ca raman acea neliniste ..si cautare....a respectivei perechi..care nu dispar decat daca esti cu el...