sâmbătă, 21 mai 2011




2 comentarii:

  1. florin21 mai 2011 la 21:50

    Plutim pe lacul lebedelor? Ele ne accepta? Poate lumea lor e una speciala..Printre fluide de diferite densitati..Muzica suna putin tragic.. In lumea lor e asa ritmul visurilor? Vin spre noi, sa ne imprietenim?
    Vezi, singuratatea noastra e cea imprejurul careia ne construim eul..Sintem si noi, un puf micmic plimbat de timp..Stiu ca avem multe defecte..Dar avem atiiiiiiitea la care sa visam.. Din secunde infinite se mai construiesc minute, ore, zile, ani, destine..

    RăspundețiȘtergere
  2. florin21 mai 2011 la 21:58

    Cineva, uneori, te priveste direct in ochi..Stii cit simte si gindeste, stii ca il intelegi, si il privesti inapoi..Jocul e simplu, e intre suflete care isi au propriile intrebari..Timpul intra si el in joc..Sintem aparati de umbrele dimprejur..Si de verdele crud..Natura ne construieste o scena, peste lume..Cit din spectrul luminii percepem?..

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)