miercuri, 23 iunie 2010

Ea şi eu

Nu ştiu dacă eu sunt ea. Uneori mă prefac că sunt. Şi pielea ei creşte pe mine, acoperă toate cuţitele care nu mai taie, doar ating sângele deja ţâşnit.
Ochii ei privindu-mă sunt acoperiţi de pleoapele mele, plămânii ei au crescut pe alveolarele plămânilor mei. Nu e oglindă. E ea în mine sau eu lipsită din mine şi găsită în ea. Am tăcut în cuvintele ei şi nici nu ştiu dacă am scris această pagină, nu în mine, doar în ea, în sufletul acestei dubluri.
Eu sunt şi ea şi eu. Şi tot ceea ce simt trăieşte în ea.

3 comentarii:

  1. intens.
    Florin Buzdugan

    RăspundețiȘtergere
  2. El si eu..
    am si eu un vampiras de simtiri atasat...ca mai toata lumea.....
    incerc sa nu il las sa ma simta...nu pentru ca m-ar deranja..ci pentru ca nu gasesc ratiunea morala...de a-mi imparti trairile cu altcineva...
    si atunci il pacalesc....ii fac un fel de ..divert call..de la trairile altora...si asa vampirasul meu atasat nu stie aproape niciodata ce simt cu adevarat....

    RăspundețiȘtergere
  3. esti cumva lesbiana?
    hm poate asa se explica.

    RăspundețiȘtergere