Privireapanseluţă
Mă ridic pe vârfuri şi privirea iese cumva din mine, peste mine, în susul visător şi deasupra lui, în alt strat visător. E o prelungire a pielii fetiţă.
Privirea umblă de colo-colo, apoi se aşază ca o panseluţă în scuarul cu flori.
Şi de acolo, din mijlocul străzii, începe să intre în privirea fetelor şi să vadă odată cu ele. Privirea mea din privirile fetelor are clinchet şi e zburdalnică. În fiecare zi urc după ea ca să o prind la presat în caiet.
Mă ridic pe vârfuri şi privirea iese cumva din mine, peste mine, în susul visător şi deasupra lui, în alt strat visător. E o prelungire a pielii fetiţă.
Privirea umblă de colo-colo, apoi se aşază ca o panseluţă în scuarul cu flori.
Şi de acolo, din mijlocul străzii, începe să intre în privirea fetelor şi să vadă odată cu ele. Privirea mea din privirile fetelor are clinchet şi e zburdalnică. În fiecare zi urc după ea ca să o prind la presat în caiet.
Privirile ne seamana..Si ele sint calatori prin lumi..Si ele pasesc uneori pe urmele trecatorilor..
RăspundețiȘtergereUnele locuri au lipite de ele straturi de priviri suprapuse..Alte locuri reflecta, sau refracta privirile..
Cele mai mai adinci sint privirile ochilor inchisi..Sint tacute ca zimbetele care mascheaza durerile.. Sint porti spre universurile fabuloase de dincolo de eu..
Privirile de fetiţă joacă elasticul (îţi mai aminteşti?). Oricine pică între ele se împiedică. Sau se sperie. Sunt prea verzi,sau castanii, sau crude...
RăspundețiȘtergere