marți, 24 aprilie 2012
duminică, 22 aprilie 2012
ENDLESS BOOK
Mâine, 23 aprilie 2012, de Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, vom dezveli Coloana fără sfârşit a cărţilor realizată de Eugen Ungureanu şi Sergiu Dumitrescu Jr.
Vă aşteptăm la ora 14.00 pe Faleză, la Foişor cu muzică şi cu autografe pentru Book of Fame.
Vă aşteptăm la ora 14.00 pe Faleză, la Foişor cu muzică şi cu autografe pentru Book of Fame.
sâmbătă, 14 aprilie 2012
Next destination: Orange County, adica un fel de Portocalia
Dar până atunci mai avem o lansare de ENDLESS BOOK pe 23 aprilie cu ocazia Zilei Internaţionale a Cărţii şi a Dreptului de autor şi un seminar la Craiova despre Copia Privată (25-27 aprilie).
Bagaje, bagaje!
Bagaje, bagaje!
joi, 22 martie 2012
miercuri, 21 martie 2012
marți, 20 martie 2012
joi, 15 martie 2012
luni, 12 martie 2012
sâmbătă, 25 februarie 2012
miercuri, 22 februarie 2012
Oninuţa
Oninuţa e starea de care m-am îndrăgostit cu puţină vreme în urmă, o stare foarte specială şi inefabilă dar şi un anumit parfum, ba de primăvară, ba de copilărie, între ele cu destule ploi, tristeţi sau dimineţi însorite. Foarte Amestecată Oninuţa asta.
Azi e ziua ei, a Oninuţei. Şi o cheamă Rebeca cu mamă Monica şi tată Iubi.
Oninuţa poate fi un cuvânt bun, o fiinţă interioară, o întreagă lume sau doar un vis, Oninuţa ar putea fi o voce permanentă rostită pe dinăuntru de toate fetiţele rătăcite în lume. Fără să sper vreodată că în afara lumii vocea va avea trup şi chip şi ochişori, mânuţe şi sufleţel.
De doi ani această voce vorbeşte şi râde şi uneori tace.
Iar mie nu-mi mai este frică să o aud tăcând.
La mulţi ani, Rebeca, acum timpul nostru are doi ani şi visează deja vise de oameni mari!
Azi e ziua ei, a Oninuţei. Şi o cheamă Rebeca cu mamă Monica şi tată Iubi.
Oninuţa poate fi un cuvânt bun, o fiinţă interioară, o întreagă lume sau doar un vis, Oninuţa ar putea fi o voce permanentă rostită pe dinăuntru de toate fetiţele rătăcite în lume. Fără să sper vreodată că în afara lumii vocea va avea trup şi chip şi ochişori, mânuţe şi sufleţel.
De doi ani această voce vorbeşte şi râde şi uneori tace.
Iar mie nu-mi mai este frică să o aud tăcând.
La mulţi ani, Rebeca, acum timpul nostru are doi ani şi visează deja vise de oameni mari!
luni, 16 ianuarie 2012
duminică, 15 ianuarie 2012
sâmbătă, 31 decembrie 2011
vineri, 16 decembrie 2011
joi, 1 decembrie 2011
marți, 29 noiembrie 2011
Corporaşul
Zilele se întind în afara oraşului, într-un nicăieri personal, dar eu pe margine mă uit
şi- acolo şi-acolo. Să ies sau să intru.
Scrisul e tăcut, prea mort pentru mine, nu vorbim aproape deloc. Când ne mai ţinem în braţe totul e asurzitor şi rămânem acolo, în zgomotul enorm al timpului. De frică, înghit repede toate sunetele care mai apar şi corpul meu seamănă din ce în ce mai mult cu o scenă neagră invadată de microfonii şi cabluri. De trupe, dansatori şi lumini.
Un oraş mut se tricotează din săptămâni viitoare. Şi o bucurie intensă stă să doboare pieliţa scrisului.
şi- acolo şi-acolo. Să ies sau să intru.
Scrisul e tăcut, prea mort pentru mine, nu vorbim aproape deloc. Când ne mai ţinem în braţe totul e asurzitor şi rămânem acolo, în zgomotul enorm al timpului. De frică, înghit repede toate sunetele care mai apar şi corpul meu seamănă din ce în ce mai mult cu o scenă neagră invadată de microfonii şi cabluri. De trupe, dansatori şi lumini.
Un oraş mut se tricotează din săptămâni viitoare. Şi o bucurie intensă stă să doboare pieliţa scrisului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
