florinsomniile

Mersul pe întuneric prin casă alunecând doar pe beculeţele standby-urilor de la laptop sau TV e ca o furişare din toate florinsomniile. Poate ţine şi de bucuria de a pipăi în noapte caiete abandonate sau foile-ciot din care mai adie câte-un scâncet de frază.
În întuneric mirosurile sunt foarte clare. Puternice. Sunt ca o lumină intrată deja în obiecte şi te arde direct sub ochi. Tot mirosul oboselilor se adună în cearcăne şi se face pernuţă în obraz şi-ţi vine să iei un ciocan de spart parfumul acesta infinit.
Vocile de jucărie pe care le auzi să fie şi ele din parfum şi să treci prin ele, afară din întuneric.